Capitala: Santo Domingo

Suprafaţă: 48.734 km²

Limbă: spaniolă

Monedă: peso dominican

 

 

Dominată de cei mai înalţi munţi din Antile şi înconjurată de plaje uimitoare Republica Dominicană este cea mai plăcută gazdă din Caraibe. Nicăieri nu sunt mai evidente contrastele decât în această zonă. Începând cu cele două treimi estice ale Insulei Hispaniola, pe care o împarte cu Haiti, frumuseţile acestei ţări variază de la deşert uscat la munţi înalţi împăduriţi. Un amestec de minuni ale vieţii sălbatice trăieşte în bună înţelegere cu fortăreţe vechi şi peşteri cu picturi rupestre Taino precolumbiene. Plaje albe se transformă în bancuri de nisip verzui acolo unde galioanele spaniole sunt prinse în încătuşarea coralilor din apele adânci.

 

Nu-i de mirare că cea mai vizitată insulă a Caraibelor are un turism dezvoltat. O reţea de staţiuni all-inclusive se întinde de-a lungul coastei de nord şi al aşa numitei Costa del Coco, transformând-o  în cea mai căutată zonă din Caraibe pentru turismul de masă.

O ţară cu un  spirit latin viu şi oameni minunaţi, a doua ca mărime din Caraibe, Republica Dominicană este numită cu afecţiune R.D. E adevărat, bogăţia de la oraş contrastează puternic cu sărăcia.

 

Ruinele a două dintre primele aşezări spaniole ale Lumii Noi, La Isabela şi La Vega Vieja, sunt martorii muţi ai sosirii lui Columb. Santo Domingo  se poate lăuda cu prima catedrală şi fortăreaţă din emisfera vestică, iar arhitectura din Puerto Plata şi Santiago de los Caballeros ne aminteşte de bogăţia secolului al XIX-lea, când comerţul cu zahăr şi tutun era în floare. În timp ce piaţa pietruită din Santo Domingo încă răsună de paşii conchistadorilor, capitala este în acelaşi timp şi o metropolă modernă.  

 

Republica este raiul tropical al văilor de smarald, al munţilor verzi şi al plajelor albe scăldate de apele calde ale oceanului, o simfonie de culori asemenea unei picturi de Maxfield Parrish. Două treimi din suprafaţa insulei este locuită, Hispaniola fiind a doua insulă ca mărime din Caraibe. Este aşezată chiar sub Tropicul Racului la vest învecinându-se cu Cuba iar la est cu Puerto Rico. În partea vestică a ţării este graniţa cu Haiti care coboară de la nord la sud pe o distanţă de 265 km. Republica Dominicană are forma unui triunghi iar distanţa de la graniţa cu Haiti până la cel mai estic punct – Cabo Engaňo este de 390 km. Nordul este scăldat de apele Oceanului Atlantic, în timp ce valurile blândei mări a Caraibilor, cu irizaţii albastre şi verzi, clipocesc pe ţărmul sudic. Cu cel mai înalt punct din Caraibe-Pico Duarte (3.098 m.) şi cel mai jos- Lago Enriquillo ( 46 m sub nivelul mării), insula este în cei 48.734 km² ai săi un potpuriu de forme de relief şi climă. 

Construit pe malul vestic al râului Ozama ca primul oraş întemeiat în emisfera vestică, Santo Domingo este astăzi  o metropolă modernă, cosmopolită şi în continuă dezvoltare, cu 2,2 milioane de locuitori. Deschizându-se asemenea unui vechi eventai spaniol acest oraş plin de monumente istorice combina farmecul Lumii Vechi cu charisma sud-americană modernă sofisticată.  Întemeiat în 1498 de către Bartolomeu Columb, fratele lui Cristofor, oraşul a fost iniţial punctual de plecare pentru expediţiile de colonizare spre America.

Zona Colonial a fost declarată patrimoniu mondial Unesco în 1990 , cea mai veche aşezare europeană locuită încă din Lumea Nouă, este o bogăţie de atracţii istorice care în mod sigur vor încânta orice privire. Adăpostind sute de clădiri între zidurile vechiului oraş, străzile şi piaţetele pietruite sunt împodobite cu vile, palate şi locuinţe somptuoase , toate clădiri de patrimoniu, multe transformate în restaurante, buticuri, hoteluri, galerii de artă şi muzee eclectice. Inima zonei Colonial şi centrul vieţii politice culturale încă de la începuturile vremurilor coloniale, Parque Colon este o piaţă boemă, încântătoare şi plină de viaţă. Dominând piaţa Catedrala Primada de America cunoscută oficial drept catedrala Santa Maria de la Encarnacion- este cea mai veche catedrală din Lumea Nouă. Fundaţia de piatră a fost pusă de Diego Columb, fiul cel mare a lui Cristofor Columb, în 1510.

Parque Duarte este probabil cea mai romantică piaţă, un dreptunghi pavat cu cărămidă roşie este înconjurat de clădiri şi bănci din fier , umbrite de copaci cu minunate flori roşii.

  

Nu e greu de înţeles de ce partea de sud est a devenit cea mai populară zonă a Republicii Dominicane din moment ce aici sunt cele mai bune plaje. Plajele din Boca Chica şi Juan Dolio sunt la distanţă de o oră de condus de Santo Domingo. Mai departe, spre est, Costa del Coco- Coasta de Cocos, străluceşte cu cei 64 de km de plajă de nisip neumbrit de nici un palmier, pe care sunt înşirate staţiuni all inclusive.

Cea mai dezvoltată zonă este Punta Cana, cel mai estic punct fiind Pasaje de la Mona. În Punta Cana uimitoarele plaje se topesc în bancuri de nisipi galben verzui.

 

Şerpuind de jur împrejurul Bahía de Andrés, la mai puţin de 30 de km de Santo Domingo, plaja Boca Chica, sufletul petrecerilor, se mândreşte cu o mare varietate de hoteluri şi restaurante. Parque Nacional Submarino La Caleta este renumit pentru epavele şi recifele de corali extraordinare.

 

Costa de chihlimbar, mărginită de un ţărm încântător, este îngrădită la sud de Cordilierii Septentrionali care separă şesurile de coasta din El Cibao şi din Valle del Yaque. Munţii acoperiţi cu palmieri urcă la nord spre plaje magnifice şi ape incredibil de limpeyi. Vânturile sporesc distracţia pentru serferi, windsurferi şi kiteboarderi, în timp ce comorile aşteaptă sub valuri. Numită după fosila minerală valoroasă care se găseşte în zona muntoasă din interior Coasta de Chihlimbar a fost centrul iniţial al turismului din republică. Întrecută recent de Costa del Coco coasta de nord rămâne prima alegere a turiştilor active. Cabaret-capitala fără rival a kiteboardingului şi a windsurfingului din Caraibe- atrage pelerini în căutare de vânturi. 

 

Cel mai mare ora; de pe coasta de nord, Puerto Plata (Portul Argintiu) îşi are rădăcinile în anul 1502 şi posedă un centru istoric – Zona Victoriană, unde găseşti edificii clasice, toate restaurate. Un amestec elegant de nou şi vechi, Puerto Plata este străjuit de vârful Pico Isabel de Torres, unde se găsteşte o telecabină care te duce din căldura arzătoare a coastei spre zone mai răcoroase. Cristofor Columb a ajuns aici în 1493 şi a numit locul portul Argintiu deşi primul aşezământ.       

  

Lacul Enriquillo bogat în animale sălbatice este un teritoriu de apă sărată care acoperă o zonă echivalentă Manhattanului. Este cel mai mare lac din Caraibe şi reprezintă cel mai adânc loc al acestei ragiuni. Lacul extrem de sărat, mărginint de pământ, este adăpostul mai multor animale sălbatice inclusiv al unor crocodili americani pe cale de dispariţie. Situat între Sierra de Neiba la nord şi Sierra de Baoruco la sud, Lago Enriquillo este ceea ce a mai rămas dintr-un canal care pe vremuri era de Golful Port-au Prince, acela care împărţea Hispaniola în două insule. Lacul cu cele 62 de specii de păsări aflate aici este de asemenea un habitat pentru zeci de mii de fluierari de râu bâtlani

Isla Cabritos – Insula Caprelor cu forma ei de vapor şi lungă de 8  km, se ridică din centrul lacului. Iguanele-rinocer se târăsc printre cele zece specii de catus. Insula, care are un centru al turiştilor poate fi vizitată, dacă te înregistrezi la postul pădurarilor din La Azufrada.

   

Centru al producţiei de zahăr, acest oraş mare şi aglomerat de pe malul vestic al Rio Romana este cea mai lăudată staţiune şi datorită satului toscan cocoţat în vârful unei viroage. O insulă superbă, cu locuri de scufundat minunate, îşi aşteaptă vizitatorii. La Romana cu casele sale frumoase, s-a ocupat cu prelucrarea zahărului din 1917, iar de atunci s-a impus drept centru naţional al industrie zahărului. Casa de Campo situată în imediata apropiere de La Romana, a apărut pe hartă în 70 când a început să se dezvolte. Staţiunea este apanajul oamenilor bogaţi ale căror avioane particulare aterizează pe aeroportul staţiunii în timp ce alţii sosesc pe iahturile luxoase şi acostează într-un sătuc ce aminteşte de satul toscan Portofino. Altos de Chavon- cosntruit în 1976 în stilul unui sat toscan, această minunăţie din piatră de coral stă pe o stâncă – Vârful Chavon – şi are o privelişte minunată asupra văilor împădurite ale Rio Chavon. Amfiteatrul Altos de Chavon găzduieşte cele mai importante evenimente culturale internaţionale. Acesta este un amfiteatru imens, din piatră de calcar cu 5000 de de locuri, inaugurat, în 1982 îşi etalează coloanele greceşti şi rândurile de bănci într-o cascadă ce coboară spre scenă. În principala piaţă se află micuţa biserică care a fost binecuvântată de Papa Ioan Paul al II-lea şi este folosită pentru oficierea căsătoriilor.

 

Republica Dominicană are pe tot parcursul anului o climă tropicală fierbinte şi umedă, dar variază în funcţie de regiune. În general din noiembrie până în aprilie este sezon uscat, când temperaturile se situează între 23 şi 26º C. Cele mai călduroase luni sunt între mai şi octombrie când temperaturile în Santo Domingo ating 30-32ºC iar umiditatea extremă îi face pe turişti să transpire din abundenţă.

De asemenea mai există un sezon umed când aproape în fiecare după amiază este posibil să plouă.

 Sfârşitul acestui sezon umed reprezintă o bună perioadă pentru excursii, când toată natura înfloreşte. 

Apropierea de Ecuator face ca temperaturile să varieze în funcţie de latitudine. Variaţiile regionale sunt pronunţate. Cordilierii Centrali şi platourile înalte beneficiază pe tot parcursul anului de o vreme ploioasă, cu o climă temperată spre caldă.

Pe versanţii superiori ai munţilor întâlnim un climat alpin, adeseori cu ceaţă persistentă şi cu vânturi puternice. Pe versanţii de pe partea Atlanticului vermea este mai ploioasă decât cea de pe versanţii caraibieni. Partea de Sud –vest a ţării din Valle Del Yaque beneficiază de mici căderi de ploaie: o mare parte din această zonă plină de cactuşi este un semideşert.

Totodată turistul trebuie să fie pregătit pentru o umiditate sufocantă în zonele îndepărtate de coastă. Vremea pe coasta acraibiană poate fi rece vara., când începe să bată alizeul. Majoritatea turiştilor vin în vizită în sezonul uscat, când staţiunile de pe plajă sunt pline.